Cum îți înveți copilul să diferențieze adevărul de minciună

Cum îți înveți copilul să diferențieze adevărul de minciună

Copiii trebuie să fie învățați să diferențieze răul de bine, adevărul de minciună. Nu îi putem ține într-un glob de sticlă în speranța că nu vor păți nimic, cum nici nu putem să îi protejăm de răutățile ce au loc câteodată între copii. Trebuie să creștem un copil echilibrat, capabil să-și rezolve singur problemele și să își dea seama într-o situație dacă ceea ce i se prezintă este adevăr sau minciună. 
Munca trebuie să înceapă de când este mic, prin metode și strategii specifice vârstei, fiind un proces îndelungat prin care treptat, treptat îi construiești încrederea de sine, încrederea în tine și îl înveți cum să își poată da seama dacă poate avea încredere într-o persoană din afară căminului vostru.
Navigând pe facebook, am descoperit un grup de mămici foarte educativ, menit să educe părinții, pentru ca aceștia la rândul lor să își poată educa copiii cât mai bine. Tehnici, metode, sfaturi, recomandări, mărturisiri, care sunt de foarte mult ajutor. La rândul meu am învățat multe și am sfătuit mămici și mă bucur că există acel grup. Grupul se numește Educație cu blândețe și vă recomand să vă alăturați acestei comunități. Discuțiile decurg lin, nu am văzut ceartă sau răutăți și îl urmăresc seară de seară cu mare interes.
Postarea care mi-a atras atenția a fost făcută de o mămică, Sabina Baciu. Cu acordul ei vă prezint metoda ei prin care și-a învățat copilul să diferențieze adevărul de minciună sau exagerare. Postarea suna așa: 
Într-o zi a venit acasă de la grădiniță, plângând ca eu am mințit-o ca ea a apărut pe lume dintr-un spermatozoid și un ovul și că știe ea sigur că A,  colega ei nu o minte când îi spune că au crescut din flori.
I-am spus:”Draga Mara uneori oamenii nu știu adevărul, alteori ți-l pot prezenta denaturat, însa aș vrea să știi că eu iți voi spune mereu adevărul, legat de toate lucrurile pe care le știu!”
Bun, plecând de la întâmplarea asta, am început să jucam următorul joc:
„Uite, Mara, ca să poți sa iți dai seama care e diferența dintre un adevăr și un lucru care e inflorit sau se abate de la adevăr, am să iți spun două afirmații. Tu ascultă-le și spune-mi care crezi că e adevărată?”

Și îi spuneam două afirmații. Una foarte exagerată, de genul: „Eu azi m-am scăldat în piscina cu niște elefanți roz.  Și una adevărată: „Eu azi am mâncat omletă cu salată.”
Inventez mereu afirmații amuzante:
„Eu azi am vorbit cu o veveriță rârâită.” 
„Eu azi m-am îmbrăcat în clovn și am mers cantând pe stradă”
„Eu azi i-am spus ciorii de la colțul străzii să nu mai cârâie asa tare”,
la care adaug o afirmație adevărată .


După, spun eu perechea de afirmații, fetita spune perechea ei de afirmații, iar eu trebuie să ghicesc care e adevărată. Pe noi jocul asta ne-a ajutat în multe feluri:
  1.   E un joc care nu costă nimic.
  2.  E un prilej minunat de conectare și joacă.
  3.  Se stimulează imaginația ambilor participanți.
  4.  Fetițele au încredere în ceea ce le spun. Dacă un copil le spune ceva ieșit din comun: de exemplu ca el are 10 căini acasă, lucru care evident e o exagerare, fetița cea mică are deja format obiceiul de a face diferența dintre adevăr și exagerare.
  5.  Se prelucrează informații folosind gândirea,logica, dar și diferențierea pe criterii raționale. 

Această metodă este foarte interesantă și poate fi aplicată pe copii mai mari și sunt sigură că e și eficientă. Vă provoc să o încercați și să îmi relatați experiența voastră!
Foto: Pixabay
Ivana Horeanu
cerasela.ivana26@gmail.com

Mamă, blogger, happy! Aceste 3 cuvinte mă descriu cel mai bine. Sunt un om de litere, expresii și cuvinte scrise pentru a-ți aduce ție curaj, alinare, bucurie și mai ales pentru a avea parte de momentul tău de AHA. Te invit în casa mea pentru a-ți împărtăși cele mai sincere și profunde trăiri, experiențe și provocări trăite. Pornește într-o călătorie fascinantă alături de mine și hai să vedem cum putem supraviețui în această lume ca femei, soții, mame.