13 luni de țițilit. Sau cum o etapă frumoasă s-a încheiat.

13 luni de țițilit. Sau cum o etapă frumoasă s-a încheiat.

Etapa noastră de țițilit a luat sfârșit. Acest sfârșit nu au vrut să îl iau ca pe o dramă, un eșec. A fost momentul potrivit pentru amândouă acum. Alăptarea continuă când reprezintă fericire de ambele părți. Știu beneficiile alăptări prelungite, am făcut tot ce am putut, cât am putut. Am luptat să alăptez, am stat ore în șir cu ea la sân ca să măresc lactația, am plâns 3 luni de zile când sugea, de durere, m-am trezit zeci de nopți din 10 în 10 minute, am îndurat amețeli și slăbiciune profundă, am înghițit suplimente, toate pentru ea, toate pentru ca să o alăptez. M-am simțit extrem de mândră când sugea, m-am bucurat de momentele când îmi râdea la sân și am adorat momentele când îmi trăgea tricoul ca să servească singură. Nu a fost o înțărcare bruscă. A fost una bândă și cât se poate de frumoasă. De la începutul diversificării, Amalia a acceptat papa foarte bine. Acest lucru s-a păstrat și în zua de azi. În prezent are 3 mese pe zi plus gustări reprezentate de fructe și biscuiți sau brioșe, adăugându-se de o lună 500 de ml de lapte de vacă, împărțit în două etape, 250 ml pe la 2-3 și 250 ml pe la 9-10 seara. Deoarece partea cu mâncarea a mers așa bine, sânul nu a mai fost bază. Nu la toți se aplică regula cu până la 1 an , sânul e baza. Ama a fost și e o mâncăcioasă care nu a refuzat niciun aliment introdus. La aproximativ 10 luni i-am scos masa de lapte de la primul somn de la prânz, cel de la 1. După un timp i-am scos și cea de la al doilea somn, pe la 5-6. După un timp masa de seara, înainte de somn, urmată de cea de dimineață, după trezire. Cel mai greu mi-a părut scoaterea mesei pe timpul nopții. Atât pentru mine cât și pentru mine. De vreo 4-5 luni ne luptam cu trezitul din 30 în 30 de minute. Automat trezit însemna sânul în gură. De multe ori eram frustrată că nu pot dormi, dar am rezistat pentru ea. Posibil avea durere de la dinți sau alt disconfort. Am reușit să îi scot sânul când într-o seară cu febră mi-a refuzat sânul toată noaptea preferând să bea apă din sticlă. A doua seară la fel. Am încercat în fel și chip, plângea, se foia, dar sânul nu îl accepta, nici adormită, nici trează. A treia seară nu am mai încercat și am simțit că acum e momentul. Pentru mămicile îngrijorate, nu mi-am lăsat copilul în mijlocul febrei fără sân. Am avut grijă să fie hidratată, apa a fost ajutorul, împreună cu laptele de vacă și ciorbe de legume și pui. În niciun caz ceai. Avem 7 zile și nopți fără țiți. Suntem bine. Dormim de la 11 la 11 cu o trezire, maxim două. Primele 2 seri au fost cu mârâieli și plimbări în brațe, dar s-a suprapus cu erupția dentară. Nu știm încă pe cine să dăm vina. S-a încheiat frumos, cum e normal și ne bucurăm amândouă de următoarele etape. Precizez că Amalia nu adormea la sân decât noaptea. Acest lucru a fost înlocuit cu mângâierea spatelui sau legănatul ușor al fundulețului. Promit să revin cu o postare cu sfaturi și recomandări. O seară plăcută!

Ivana Horeanu
cerasela.ivana26@gmail.com

Mamă, blogger, happy! Aceste 3 cuvinte mă descriu cel mai bine. Sunt un om de litere, expresii și cuvinte scrise pentru a-ți aduce ție curaj, alinare, bucurie și mai ales pentru a avea parte de momentul tău de AHA. Te invit în casa mea pentru a-ți împărtăși cele mai sincere și profunde trăiri, experiențe și provocări trăite. Pornește într-o călătorie fascinantă alături de mine și hai să vedem cum putem supraviețui în această lume ca femei, soții, mame.